Unde s-a ascuns ultimul fir de iarba cand toamna a venit
Si cand va fi gasit de ochii nostri cautatori de verde?
Si de ce se topeste soarele pe zi ce trece mai mult
Refuzand sa mai asculte povestile noastre spuse cu
Vocea tremuranda a inimii ce tanjeste dupa vara eterna
De ce frunzele se desprind treptat din copacii ce plang
Si alearga prin cararile sufletului nostru vesnic fosind
Sub pasii nostri ce sa indreapta spre acelasi paradis pierdut
In fiecare an cand la stiri se anunta ploi si vanturi puternice
Iar la radio auzi aceleasi melodii nostalgice de septembrie
Si octombrie , si noiembrie , si parca s-a intristat si ultima
Picatura de ploaie ce cade in palma mea cautand un camin cald
Cand incep chitarele sa cante noastalgic niste acorduri pe care
Nu le vom uita chiar daca va veni iarna , si primavara , si vara
Iar caietele noastre vor fi pline de amintiri , de linii ,de cercuri
Versuri , inimioare si nume subliniate cu creion rosu
Si bancile scolilor vor fi si ele gravate cu emotii si sentimente
Adolescentine , cu dorinte , vise si iluzii pline de avant
Cand privirea fiecarui suspin se va indrepta spre ceea ce noi
Numim Dumnezeu , iar zeii se supara pe noi , pedepsindu-ne
Si parcurile sunt pline de batrani ce citesc ziare , copii de rad zgomotos
De parca ei n-ar sti ca a venit toamna , de parca n-ar simti asta
Si se lasa mangaiati de vantul ce le trece prin par si-i gadila usor
Jocul lor se impleteste cu teama din ochii bunicilor si a norilor
Ce se strang si incepe ploaia ce-i face sa-si ia umbrelele colorate
Si sa porneasca spre un loc mai cand si mai sigur
Ii vezi pe trotuarele reci pe oamenii gri sub umbrele colorate
Ce ascund durerea dupa o pata de culoare pe care ploaia o sterge
Si alearga , alearga fara sa se impiedice si fara sa respire .